Prin Venetia, orasul cu strazile de... apa...

Am plecat din Monaco foarte tarziu. Fascinatia orasului monegasc ne-a facut sa pierdem notiunea timpului. Am pornit abia dupa ora 17, cu intentia de ajunge in Mestre, unde trebuia sa innoptam. Drumul de la Monaco spre Mestre este foarte frumos, cel putin prima parte fiind una impresionanta. Imediat dupa iesirea din Franta, drumul serpuieste pe Autostrada A10, autostrada ce trece prin zone pitoresti situate la cativa zeci de metri deasupra nivelului marii. Succesiunea de viaducte si de tuneluri, arata ce constructie deosebita  a fost realizata aici. Drumul pana la Mestre l-am facut in aproximativ 6 ore. Autostrada foarte aglomerata in prima parte, se elibereaza foarte mult dupa ce paraseste coasta Marii Mediterane. Pretul pentru aceasta autostrada este unul piperat, de fapt, alaturi de francezi, italienii au si ei o autostrada destul de scumpa pentru buzunarele noastre. Dorinta de a vedea una dintre cele mai frumoase atractii turistice, ne-au facut insa sa nu ne mai gandim la greutatile drumului...

Gondolele venetiene

Am ajuns la Mestre in jurul orei 23:30 si rupti de oboseala ne-am apucat de cautat hotelul pe care il aveam notat in agenda si unde trebuia sa innoptam. Ne-am invartit pe strazile micutului orasel dar nu am putut da de urma lui. Poate am notat adresa gresit, esential e ca dupa ora 24 inca ne invarteam pe strazile pustii ale localitatii. Am cautat alt loc de dormit, dar ba locul era rau famat, ba hotelul ni se parea prea luxos. Pana la urma am intrat la un alt hotel, dar ni s-a cerut mai bine de 85 euro pentru restul de noapte, asa ca pana la urma am decis sa dormim in masina. O decizie cum nu se poate mai proasta, pentru ca de fapt nu am dormit mai de loc. Am gasit o parcare a unui supermarket si am crezut ca o sa dormim linistiti departe de zgomotul oraselului. Dar, ba tantarii, ba scaunele incomode, ba spatiul stramt, ba cativa galagiosi care s-au certat toata noaptea, ba un japonez care s-a gasit sa fotografieze rasaritul de langa masina noastra, nu ne-au lasat sa inchidem un ochi… Si cu ochii umflati de nesomn, ne-am apucat a doua zi sa vizitam Venetia. Am lasat masina intr-o parcare pe Via della Liberta, si am luat autobuzul ce urma sa ne duca in Venetia. Parcari sunt multe in acea zona, iar pretul este in jur de 4-5 euro pentru o zi. Pentru autobuz nu am gasit toneta de cumparat bilet, iar soferul ne-a indemnat sa cumparam bilet cand coboram in Venetia. Cam ciudat sa cumparam bilet dupa ce ne-am dat jos din autobuz… Capatul traseului este in Piazzale Roma, o mare statie unde opresc toate autobuzele, vaporasele si trenurile.

Ne-am facut planurile sa mergem pe jos pana in Piata San Marco iar apoi sa ne intoarcem cu vaporasul. Aveam la dispozitie doar vreo 6-7 ore pentru ca in aceeasi zi urma sa pornim spre Austria, pentru un drum de peste 7 ore pana in zona Vienei. Drumul pana la Piata San Marco are aproximativ 2,5 km si dureaza in jur de o ora cu opririle inevitabile pentru poze sau shoping. Stradute mici, chiar foarte mici, constructii vechi, canale inguste, toate fac din Venetia o atractie pentru mii de turisti. 

La plimbare cu gondola

Stradutele ce duc spre Piata San Marco 

Pentru o plimbare pe jos prin Venetia sunt doar patru poduri care fac legatura peste canalul principal, Grand Canal: Ponte dell’Accademia, Ponte di Rialto, Ponte degli Scalzi si Ponte della Constituzione. Venetia este ca un labirint in care cauti sa ajungi la final. Peste tot sunt indicatii cu directia spre piata San Marco. Practic este imposibil sa te ratacesti. 

 Gondole asteptand turisti

Confortul din gondola... 

Multe ambarcatiuni

Stradutele sunt foarte mici, pline de magazine de artizanat in care abunda mastile, obiectele decorative din sticla de Murano si suvenirurile. Cladirile sunt foarte vechi, datand din perioada de glorie a Venetiei. Un exemplu graitor este Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari, o biserica ce a fost construita in 1338.

Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari 

In fata basilicii

Turnul bisericii

Venetia are sase cartiere, cel mai important fiind San Marco, un loc unde pot fi admirate Basilica San Marco, Turnul cu ceas si Palatul Dogilor. Celelalte 5 cartiere sunt: Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, Cannaregio si Castello. Toate insulele ce formeaza Venetia sunt in numar de 118 si nu mai putin de 354 poduri leaga aceste insulite intre ele.

Am ajuns in Piata San Marco pe o caldura groaznica iar aici aglomeratia de oameni ne-a facut sa nu pierdem mult timp in piata. Cateva poze, o scurta plimbare pe malul marii si un tur al pietiei au fost suficiente pentru a ne face o parere despre punctul cel mai important al Venetiei: frumos dar supraaglomerat.

Aglomeratia din Piata San Marco

Turnul cu ceas

Biblioteca Nazionale Marciana

Palatul Dogilor

Venetia este doar o mica parte din vestita Republica Venetiana, o republica ce constituia in trecut cea mai mare putere navala a Europei. Istoria este plina de conflicte, atat cu Imperiul Otoman cat si cu Genova. Anul de inceput al intemeierii Venetiei este anul 421 dupa Hristos. Caderea Venetiei are loc in 1797 o data cu cucerirea ei de catre Napoleon Bonaparte. Dupa o trecere prin stapanirea Imperiul Austriac, Venetia ajunge ca parte componenta a Regatului Italiei. De fapt, anii de glorie ai Venetiei se leaga de comertul facut dinspre Asia. Tot ceea ce venea in Europa trecea mai intai prin aceasta zona. Descoperirea Americii de Cristofor Columb si ruta directa dintre Europa si India descoperita de Vasco da Gama, au contribuit foarte mult la scaderea puterii economice a Venetiei in detrimentul celorlalte puteri navale ale vremii: Spania, Portugalia si Anglia.

Basilica San Marco

Lume multa la Palatul Dogilor

La intoarcere, oboseala unei nopti nedormite, a inceput sa-si faca deja efectul. Am pornit cu vaporetto, un vaporas ticsit de lume, unde cu greu mai gaseai chiar si un loc in picioare. Calatoria pe Canal Grande, mi s-a parut mult mai lunga decat cea pe care o facusem pe jos. Aproape 45 minute state in picioare si aceasta pentru 6,5 euro/persoana. Multe statii si timpi morti ne-au creat o imagine nu prea placuta despre plimbarea cu vaporetto. Probabil, daca am fi gasit loc sau macar daca macar vaporasul era un pic mai liber alta ar fi fost impresia… 

Pe Grand Canal 

 Din barca... direct in casa

Cu vaporetto

Am admirat totusi cladirile de pe marginea canalului, multimea canalelor laterale, precum si varietatea de ambarcatiuni. Printre cladiri si Fondaco dei Turchi, cel mai vechi palat venetian. Datand din secolul al XIII-lea, palatul a folosit chiar ca resedinta pentru imparatul bizantin in 1438, iar astazi adaposteste Muzeul de Istorie Naturala. 

Gondole la marginea canalului 

Un mic canal 

Cel mai tare capitan...

Canalul Mare, este canalul principal, ce imparte Venetia in doua. Majoritatea ambarcatiunilor, de la vaporetto la gondole, strabat acest canal pentru a oferi turistilor o vedere variata asupra constructiilor din Venetia.

De sub Podul Rialto 

Cladiri frumoase 

Constructii... pe ape

Totul este legat de apa 

O statie de vaporetto

Prima impresie dupa vizita in Venetia a fost una nu prea frumoasa. Aglomeratie multa, strazi murdare, miros urat, toalete lipsa. Veneam dupa Cannes si Monaco si probabil ramasesem cu impresia unor orase de lux. Poate oboseala isi spunea cuvantul, noaptea nedormita isi facea efectul sau grija drumului lung ce ne statea in fata ne apasa. Toate au contribuit si ne-au influentata negativ prima vizita in Venetia. Ne-am propus ca data viitoare sa venim odihniti si sa avem timp suficient pentru a vizita Venetia. Pentru ca Venetia atrage turisti indiferent de parerile pro sa contra ale celor care au mers acolo… 

O cladire frumoasa 

 Gondole pe micile canale

 Podul Rialto

 Cazinoul din Venetia

Biserica Santi Geremia E Lucia

Am pornit spre Austria, pentru un drum de 600 km  ce traverseaza Alpii de la sud la nord. Un drum ce mi s-a parut foarte lung din cauza oboselii acumulate. A urmat insa o noapte dormita in sfarsit intr-un pat in Austria, iar apoi ne-am indreptat cu bucurie dar si cu regrete spre casa. Cu bucurie, pentru ca dorul de casa era mare, dar si cu regrete pentru ca cel mai frumos concediu se scursese atat de repede.

Am avut 3 saptamani de vis, am trecut prin 7 tari, am parcurs in jur de 6500 km... Am vazut un pic din Elvetia, un pic din Franta si un pic din Italia. Elvetia ne-a fermecat cu lucrurile bine puse la punct, cu frumusetea lacurilor si a muntilor si cu seriozitatea oamenilor. Franta ne-a ramas in minte cu multimea statiunilor de pe Coasta de Azur, cu albastrul marii si cu luxul oraselor de pe Riviera. Italia este la fel de frumoasa, dar am descoperit doar foarte putin din ea... Am dormit la hotel, la prieteni dar si in masina pentru o noapte… Am mancat la restaurant, la cabana pe varf de munte dar am servit si picnic pe iarba din parc sau pe faleza… Am schimbat hainele groase purtate la ghetarii din Camonix la bermudele purtate pe plaja din Cannes doar in cateva zile… Dar indiferent de costuri, indiferent de sacrificii, indiferent de oboseala, pot spune ca a fost cel mai frumos concediu. Un concediu pe care mi l-as dori repetat an de an…
____________________________________________________

Sfaturi utile:

Vaporetto ACTV:
- pret 6,5 euro/persoana (de la gara pana la Piata San Marco)
- trebuie verificat la informatii pentru ca sunt foarte multe curse cu destinatii multiple
- trebuie verificat si tipul de bilet, pentru ca sunt si alte variante avantajoase
- la gara este si un infopoint
Palatul Dogilor:
- pret adult 18 euro/persoana, copil 6-14 ani 11 euro

____________________________________________________