Eram curios sa vad cum sarbatoresc elvetienii. La prima impresie, mi s-a parut ca sunt un popor inchis, in care fiecare isi face foarte bine
treaba, dar in care fiecare trage pentru sine fara a avea relatii cu cei din
jurul sau. De multe ori i-am vazut venind de la munca si apoi mergand direct in casele lor...
Prima ocazie am avut-o exact in La Sarraz,
cand primaria de acolo a organizat zilele localitatii. Au impodobit oraselul cu
foarte multe ghirlande, multe decoratiuni si desigur foarte foarte multe flori.
Ghirlande pe centrul strazii
Flori la ferestre
Ghirlandele de brad imi aduceau aminte de Craciun de sarbatatorile de iarna.
Totul a fost de fapt o parada inceputa intr-un capat al localitatii si terminata
in celalalt. Au trecut prin fata spectatorilor intai copii cu baloane, apoi
diferite fanfare sau orchestre.
Flori din hartie
Chiar si strainii serbau...
Veselie in centru
Flori din PET-uri
A urmat o defilare a unor masini vechi si reprezentative pentru
istoria orasului. Apoi cativa calareti si o trasura cu doi cai negri minunati,
probabil de la Musée du cheval. Totul
a culminat cu o parada a catorva tractoare cu remorca in care se aflau tineri
bine dispusi din localitatile invecinate. Multi dintre ei erau costumati in
diverse personaje, multi cantau la acordeon iar altii faceau doar animatie. Pentru
multii spectatori aflati pe marginea drumului, spectacolul afost un motiv de
bucurie alimentata si de paharul cu sampanie sau rachiu ce era distribuit
gratuit de organizatori.
Super cai
Tinerii din Moiry
Veselie pe paie
O a doua ocazie, am avut-o de ziua Elvetiei pe
1 august. Ziua se serbeaza relativ recent,
doar din 1891 si reprezinta o aducere aminte a momentul in care trei cantoane
au incheiat o alianta impotriva invadatorilor. Pentru a vedea bine focul de
artificii, am ales sa mergem la o cabana pe varful Muntilor Jura, o cabana de
unde se vedeau foarte bine cele 3 lacuri ce inconjoara acesti munti: la sud Lacul
Lausane, la nord Lacul Neuchâtel iar in vest Lac de Joux.
Pe drum spre Muntii Jura
Cateva lame la cabana
Am plecat seara pe la
18, impreuna cu gazdele noastre. Restaurantul destul de rustic fata de ce
vazusem prin Elvetia, ne-a intampinat cu o atmosfera de veselie si de buna
dispozitie. Cu greu am gasit o masa libera pentru ca era foarte plin. Majoritatea
mesenilor erau oameni de varsta a doua, dar printre ei si destul de multi
tineri. Atmosfera de petrecere, era intretinuta de un cantaret Ted Robert, un
tip cam circar care la fiecare fraza repeta agasant spre deliciul celor prezenti „Quelle
Horreur!”. Am aflat mai tarziu ca si CD-ul pe care il avea purta acest nume.
Artistul...
In
rest lumea vesela, bine dispusa, iar majoritatea erau veniti cu prietenii. Nu
am vazut pe nimeni izolat intr-un colt sau trist. Ca mancare, cred ca toti
mancau aceeasi traditionala „fondue”, insotita de vin sau ceai. Bineinteles ca
am ales sa mancam si noi aceeasi mancare specifica Elvetiei.
Fondue pe orice masa
Ne-au pus pe masa
un mic aragaz cu focul dat la minim, cu o cratita in care branza (Emmenthaler
sau Gruyere) se topea incet. Este un fel de mancare care ii strange impreuna pe
toti cei aflati la masa, pentru ca fiecare trebuie sa intinga cu o furculita
speciala o bucata de paine in aceasta branza. Initial mi s-a parut cam ciudat,
dar pot spune ca este o mancare excelenta. Am mai servit de multe ori dupa
aceea fondue si oricand pot manca cu placere o astfel de mancare.
Dupa ora 21:00, dupa ce s-a facut intuneric, am iesit pe o zona mai
inalta de unde se vedea toata zona inconjuratoare. Aici, elvetienii pregatisera
o movila inalta cu busteni de lemn pentru a serba ziua
nationala printr-un foc impunator.
Lemne pentru foc
Focul de ziua Elvetiei
Am aflat ca acesta este un obicei si fiecare
localitate aprinde un foc pentru a isi aduce aminte de focurile pe care le
aprindeau in trecut pentru a semnaliza atacul vrajmasilor. Am stat la caldura
focului in jur de o ora, o caldura binevenita pentru ca era un frig groznic
probabil nu mai mult de 5 grade. Vremea a fost in contrast total cu tot timpul
petrecut in Elvetia. Anul acela in Elvetia au fost calduri foarte mari cu
temperaturi de 33-35 grade intr-o zona unde vara temperatura este in jur de 25-28
grade. Dupa focul imens, ce a ars o cantitate impresionanta de lemne, a urmat un foc de
artificii. A fost frumos ca in intunericul noptii sa vedem artificii in fata
nostra, dar si de jur imprejur in celelalte localitati. Lumea din jurul nostru
se bucura de atmosfera creata, iar multi dintre ei aprindeau lumina in felinare
colorate cu steagul Elvetiei.
Ne-am intors acasa pe la miezul noptii, obositi dupa timpul petrecut de
Ziua Elvetiei. Ca o concluzie pot spune ca desi elvetienii sunt mult mai
individualisti ca noi, de Ziua Elvetiei s-au ridicat cu mult peste atmosfera
care este in Romania. Voia buna si distractia sunt gustate de toti de la copii
la oamenii in varsta, dar este facuta cu decenta si fara extravagante.
____________________________________________________
____________________________________________________
Toate articolele despre locurile vizitate in acest concediu le puteti accesa din:
____________________________________________________
Comentarii
Trimiteți un comentariu