Pentru a treia zi a
iesirii de la Padina, ne propusesem initial sa urmam traseul Cabana Padina –
Saua Strunga – Poiana Gutanu. Mai fusesem pe traseul Moieciu – Poiana Gutanu si
doream sa vad cealalta parte a traseului ce leaga Moieciu de Pestera. Din pacate,
oboseala acumulata in traseele din zilele anterioare precum si dorinta de a ne
odihni mai mult, au facut ca sa alegem o alta varianta mai relaxanta. Am
decis sa mergem la Pestera Ialomitei
si apoi sa stam un pic la iarba verde inainte de a pleca spre casa. Asa ca, dupa ce ne-am trezit un pic mai tarziu, am plecat pe drumul forestier ce leaga pensiunea Coteanu de Pestera Ialomitei. Un drum ce nu dureaza mai mult de 20-30 minute. Pestera Ialomitei
se afla in defileul Cheilor Ialomitei, un defileu format de apele involburate
ale raului.
La intrare se afla Manastirea Pestera Ialomitei, o manastire construita exact in gura pesterii. Manastirea a fost ridicata de domnitorul Mihnea cel Rau prin secolul al XVI-lea.
Pestera Ialomitei s-a format prin actiunea in timp a apei asupra calcarului. Multi ani am avut convingerea ca aici se afla locul de unde izvoraste Ialomita. Anul acesta, informandu-ma asupra traseelor ce trebuia sa le parcurgem, am aflat ca izvorul Ialomitei se afla cu aproape 10 km mai sus de Pestera Ialomitei. De fapt, zona de unde izvoraste Ialomita este la Cascada Obarsiei Ialomitei, o zona in care alaturi de aceasta cascada, se gasesc numeroase alte izvoare. Revenind la Pestera, aceasta incepe destul de spectaculos. O grota initiala destul de mare si care se intinde pe 100 metri, adaposteste biserica ridicata aici.
Masivul se inalta impresionant deasupra acoperisului bisericii, amenintand parca pe cei ce se incumeta sa intre in pestera. Pe acoperisul bisericii se vad urme ale pietrelor cazute de pe versantul abrupt de deasupra. Grota de la intrare poarta denumirea de Mihnea Voda in amintirea celui care a ridicat manastirea. Relieful pesterii alterneaza destul de mult, atat grote, galerii sau caverne incantandu-ne privirea. Raul din pestera formeaza si cateva mici lacuri, formand locuri de o frumusete impresionanata.
Partea cea mai mare a pesterii, se numeste Grota
Ursilor, iar aici pestera are 72 metri lungime, 35 latime si nu mai putin
de 25 metri in inaltime. Numele grotei provine de la schetele de ursi gasite in
aceata incapere.
Pestera se continua cu un tunel destul de ingust, cu doar 2 metri inaltime, tunel ce se intinde pe o lungime de 75 metri. Locul final al pesterii poarta denumirea de “La Altar”, tocmai din cauza asemanarii cu un altar de biserica.
Pestera Ialomitei are o
lungime de 400 metri iar diferenta de nivel intre gura pesterii si punctul
final este de 60 metri. Pestera este vizitata de foarte multi turisti, din
aceasta cauza exista zone in care trebuie sa astepti pentru ca zona sa se
elibereze. Printre multi turisti, am intalnit si cateva doamne ce probabil
sufereau de claustrofobie si care cautau cu disperare sa iasa cat mai repede
din pestera. Sincer, nu am vazut foarte multe pesteri si nici nu imi prea plac
pesterile, dar Pestera Ialomitei este una care merita vizitata cel putin o data
in viata.
Dupa aproximativ 50 minute cat am stat in pestera, am iesit pentru a gasi o poienita unde sa mancam. Nu a trebuit sa mergem decat vreo 10 minute spre cabana Padina si am si gasit o zona perfecta. Fara corturi, fara zgomot, fara masini, dar cu umbra brazilor si cu raul ce strabatea poienile inverzite.
Pret de 4-5 ore, nu am facut decat sa ne relaxam, sa batem mingea si apoi sa
servim o masa copioasa. La ora 18 am pornit spre casa pe drumul ce trece pe la
cabana Boboci. Am oprit timp de o ora la o poiana pe marginea lacului, pentru a
cauta afine, zmeura sau fragi. Apoi obositi dar in acelasi timp fericiti, am
pornit spre casa…
Schitul de la pestera
La intrare se afla Manastirea Pestera Ialomitei, o manastire construita exact in gura pesterii. Manastirea a fost ridicata de domnitorul Mihnea cel Rau prin secolul al XVI-lea.
Stancile de deasupra bisericii
Pestera Ialomitei s-a format prin actiunea in timp a apei asupra calcarului. Multi ani am avut convingerea ca aici se afla locul de unde izvoraste Ialomita. Anul acesta, informandu-ma asupra traseelor ce trebuia sa le parcurgem, am aflat ca izvorul Ialomitei se afla cu aproape 10 km mai sus de Pestera Ialomitei. De fapt, zona de unde izvoraste Ialomita este la Cascada Obarsiei Ialomitei, o zona in care alaturi de aceasta cascada, se gasesc numeroase alte izvoare. Revenind la Pestera, aceasta incepe destul de spectaculos. O grota initiala destul de mare si care se intinde pe 100 metri, adaposteste biserica ridicata aici.
Biserica
Intrarea in pestera
Schitul de la intrare
Vedere din interior
Masivul se inalta impresionant deasupra acoperisului bisericii, amenintand parca pe cei ce se incumeta sa intre in pestera. Pe acoperisul bisericii se vad urme ale pietrelor cazute de pe versantul abrupt de deasupra. Grota de la intrare poarta denumirea de Mihnea Voda in amintirea celui care a ridicat manastirea. Relieful pesterii alterneaza destul de mult, atat grote, galerii sau caverne incantandu-ne privirea. Raul din pestera formeaza si cateva mici lacuri, formand locuri de o frumusete impresionanata.
Harta pesterii
Prin pestera
Prin zone joase
Grota Sf. Maria
O crapatura
Scarile din interior
Zona de unde se alimenteaza cu apa biserica
La Altar
Prin pestera
O scurta descriere
Dupa aproximativ 50 minute cat am stat in pestera, am iesit pentru a gasi o poienita unde sa mancam. Nu a trebuit sa mergem decat vreo 10 minute spre cabana Padina si am si gasit o zona perfecta. Fara corturi, fara zgomot, fara masini, dar cu umbra brazilor si cu raul ce strabatea poienile inverzite.
Raul Ialomita
Zone superbe
Ape cristaline
O poiana la marginea padurii
Si o ultima privire spre Lacul Bolboci
____________________________________________________
Sfaturi utile:
- intrare la Pestera Ialomitei: 7 lei adulti, 5 lei elevi
- despre pestera: este iluminata din loc in loc dar este bine sa aveti ori o lanterna frontaliera ori una normala, accesul se face in cea mai mare parte pe scari de lemn
- echipament in pestera: preferabil bocanci (se poate merge si cu incaltaminte normala dar cu atentie la treptele umede), un hanorac (temperatura este mai scazuta)
- durata de vizitare: aproximativ 1 ora
____________________________________________________
- despre pestera: este iluminata din loc in loc dar este bine sa aveti ori o lanterna frontaliera ori una normala, accesul se face in cea mai mare parte pe scari de lemn
- echipament in pestera: preferabil bocanci (se poate merge si cu incaltaminte normala dar cu atentie la treptele umede), un hanorac (temperatura este mai scazuta)
- durata de vizitare: aproximativ 1 ora
____________________________________________________
Comentarii
Trimiteți un comentariu